Afleveringen

  • Noul model de inteligență artificială lansat de compania chineză de tehnologie DeepSeek a dus la scăderea accentuată a cotațiilor pentru mai multe companii de tehnologie din SUA. Mesajul chinezilor: nu este nevoie de sume colosale pentru a dezvolta cea mai promițătoare tehnologie din lume. În acest caz, comentatorii se întreabă dacă nu cumva Europa ar putea recupera mai repede decalajul.

    Financial Times constată că ”Beijingul a reușit să facă progrese tehnologice semnificative în inteligența artificială, în ciuda restricțiilor la export puse în aplicare de administrația Biden, anume concepute pentru a priva China de cele mai puternice cipuri și de echipamentele de ultimă generație.

    Prin urmare, start-up-urile chineze au fost forțate să fie inovatoare pentru a profita la maximum de cipurile pe care le au la dispoziție.

    Multe democrații se tem că guvernul chinez, adesea văzut ca ostil intereselor occidentale, va câștiga o poziție dominantă în AI, cea mai revoluționară tehnologie a timpului nostru. Cu toate acestea, alți lideri politici, precum și mulți consumatori și dezvoltatori, ar putea saluta o piață care nu mai este dominată de o mână de companii americane.

    După isprava celor de la DeepSeek, concurența pare acum mult mai echilibrată”. (Sursa. Courrier International).

    Dar care va fi răspunsul Americii? Le Monde își exprimă scepticismul:

    „Spre deosebire de „momentul Sputnik” din 1957, probabil că nu va exista un moment DeepSeek în Statele Unite”, crede editorialistul ziarului.

    ”Ar trebui să ne întoarcem la lansarea de către sovietici a satelitului și la contraofensiva președintelui Eisenhower în favoarea științei și educației pentru a înțelege de ce Statele Unite în era Trump nu vor putea avea aceeași abordare pentru a-și păstra întâietatea în fața Chinei”.

    Și săptămânalul britanic The Spectator constată la rândul său că, „având în vedere că în China sunt acum mai mulți absolvenți de știință, tehnologie, inginerie și matematică în fiecare an decât restul lumii la un loc”, întrebarea este ”de ce nu ar fi China capabilă să ajungă – și poate în cele din urmă să depășească – progresele tehnologice ale Occidentului? Acum se pare că sutele de miliarde cheltuite de giganții tehnologiei americane sunt în esență un capital uriaș care nu va avea niciodată profituri.”

    Pentru fostul comisar european pentru piața internă, Thierry Breton, intervievat de Libération, China tocmai ne-a reamintit că cursa pentru IA este departe de a fi încheiată. Iar Uniunea Europeană rămâne bine plasată. Cu condiția să existe voință politică.

    Citeste siExpert IT, despre DeepSeek: Să dezvolți un model cu asemenea rezultate și la costuri scăzute este uluitor

    Politico notează la rândul său că ”Europa nu are giganții tehnologici capabili să investească miliarde de euro pe hardware-ul AI necesar pentru antrenarea modelelor. Săptămâna trecută, aceasta se vedea ca un factor paralizant.

    Dar mulți văd în ascensiunea DeepSeek un semn că lipsa de numerar a Europei nu o va împiedica neapărat în cursa inteligenței artificiale”.

    În timp ce ziarul german Der Tagesspiegel își pune speranța într-o a treia soluție:

    „Un model european. Unul care nu cenzurează și face faptele liber accesibile. Uniunea Europeană trebuie să ia măsuri, și încă repede. Fondurile de cercetare trebuie puse la dispoziția start-up-urilor. Triumful DeepSeek arată, de asemenea, că nu trebuie să fii întotdeauna primul. În acest caz, europenii ar fi pe locul al treilea, dar ar putea juca un rol decisiv în promovarea evoluțiilor - în numele libertății.”

    (Sursa: Eurotopics).

  • Presa internațională urmărește evenimentele din estul Republicii Democratice Congo, după ce rebelii susținuți de Rwanda au declarat că au capturat orașul cheie Goma. Riscurile sunt multiple, atenționează comentatorii.

    Potrivit Sky News, ”conflictul din Republica Democratică Congo (RDC) riscă să se transforme într-un război regional.

    Există, de asemenea, un element internațional în situația veche de decenii, cu forțe ONU de menținere a păcii ucise în conflict și trupe ruandeze acuzate că au luptat alături de rebeli”.

    Le Monde afirmă că ”protagoniștii trebuie identificați clar”.

    ”Capturarea orașului Goma de către mișcarea rebelă 23 Martie, cunoscută sub numele de „M23”, susținută de Rwanda, este de fapt similară cu preluarea de către Kigali a acestui mare oraș din estul Congo.

    Prezintă riscul unui dezastru umanitar într-o zonă marcată de decenii de conflict.

    Coincidență sau nu, această ofensivă este concomitentă cu discursurile imperialiste ale lui Donald Trump.

    În Republica Democratică Congo, ca și în Ucraina, este un război între două state suverane, ambele clar desemnate”.

    The Economist amintește că cel mai mare oraș din estul Republicii Democratice Congo ”a fost mult timp un refugiu pentru cei care fug de violență, într-una dintre cele mai însângerate regiuni ale lumii, unde peste 100 de grupuri armate concurează pentru terenuri, prăzi și influență politică.

    Pe 26 ianuarie, cea mai sofisticată dintre aceste miliții, un grup cunoscut sub numele de M23, a adus războiul în oraș. Este punctul culminant a mai bine de doi ani de violență renăscută din partea grupului anterior adormit.

    Aceasta ilustrează slăbiciunea de durată a statului congolez. Este, de asemenea, un semn îngrijorător că patronul M23, Rwanda, ar putea fi dispus să-și folosească puterea pentru a redesena harta regiunii – și, făcând acest lucru, riscă un alt război catastrofal pe pământ african”.

    ”Războiul mondial al Africii”

    Firstpost notează că ”rebelii M23 sunt un grup alcătuit în principal din etnici tutsi care luptă pentru un punct de sprijin în estul Congo-ului, unde a izbucnit un conflict de zeci de ani.

    Tutsi, care nu s-au putut integra în armata congoleză, au condus o insurgență eșuată împotriva guvernului congolez în 2012. Forța lor a rămas latentă timp de un deceniu, până la renașterea sa în 2022.

    Estul Congo a fost parte integrantă a conflictului denumit adesea „războiul mondial al Africii”, între 1996 și 2003, deoarece mai multe grupuri armate s-au luptat pentru accesul la metale și minerale din pământuri rare, cum ar fi cuprul, cobaltul, litiul și aurul. Au murit până la șase milioane de oameni”.

    Iar BBC transmite că ”agențiile de asistență sunt profund îngrijorate de faptul că escaladarea violenței din estul Republicii Democrate Congo ar putea declanșa răspândirea bolilor, inclusiv Ebola și Mpox.

    Comitetul Internațional al Crucii Roșii a declarat că laboratorul din Goma, care adăpostește mostre ale virusului Ebola a rămas fără control din cauza luptelor, punând în pericol securitatea probelor.

    Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a avertizat că epicentrul conflictului a fost și epicentrul unei noi tulpini de Mpox; peste 20.000 de cazuri au fost înregistrate în ultimul an, dar violența face acum imposibilă urmărirea și tratarea acestora.

    Numai în această lună, jumătate de milion de persoane au fost strămutate, lucrătorii umanitari din Goma raportează că trupurile zac pe străzi și sute de civili au fost răniți de artileria grea”.

  • Zijn er afleveringen die ontbreken?

    Klik hier om de feed te vernieuwen.

  • A trecut o săptămână din cel de-al doilea mandat al președintelui Donald Trump. O săptămână plină de evenimente, în care liderul de la Casa Albă s-a dovedit foarte activ.

    După cum transmite Sky News, ”Președintele Donald Trump tocmai și-a încheiat prima săptămână de mandat - și a fost ocupat. Doar în prima sa zi, el a semnat peste o sută de ordine executive, inclusiv grațierea a peste 1.500 de persoane implicate în revoltele de la Capitoliu”.

    ”Donald Trump a aruncat în haos aparatul științific al țării, consacrând, în același timp, o nouă oligarhie tehnologică. Cu un șir de ordine executive, el a pus SUA pe o cale care va deraia obiectivele climatice, cercetarea biomedicală și pregătirea pentru pandemie”, remarcă, de partea sa, New Scientist.

    „Un adevărat potop de ordine executive. Iar Golful Mexic a devenit Golful Americii”, sintetizează USA Today.

    ”Folosirea agresivă de către Trump a puterii prezidențiale de la linia de start i-a lăsat pe unii observatori uimiți, i-a făcut să aplaude pe susținătorii săi, în timp ce el n-a pierdut timpul pentru a îndeplini o serie de promisiuni de campanie, uneori în moduri provocatoare și într-o testare a limitelor”.

    La Croix vede drept ”un succes crucial confirmarea vineri seara de către Senat a secretarului său al Apărării, Pete Hegseth. O alegere contestată chiar și în propria sa tabără, trei senatori republicani votând împotrivă. Ceea ce l-a forțat pe vicepreședintele J.D. Vance să vină personal pentru a-și da votul decisiv”.

    Decizii dăunătoare pentru sănătatea publică

    Publicația de afaceri Forbes observă că ”prima săptămână a celui de-al doilea mandat al președintelui Donald Trump a inclus mai multe ordine executive și acțiuni care vor fi dăunătoare sănătății publice. Acestea pun piedici în fața oficialilor guvernamentali în a partaja informații esențiale de sănătate publică bazate pe fapte și fac mai ușor pentru furnizorii de dezinformare să confuzioneze sau să înșele publicul.

    Retragerea din Organizația Mondială a Sănătății va face ca SUA și alte țări din întreaga lume să fie mai puțin sigure la boli infecțioase și alte amenințări la adresa sănătății”.

    Pentru revista franceză L’Express, ”săptămâna trecută este rezultatul a tot ceea ce Trump și aliații săi au experimentat în ultimii opt ani.

    Ei au învățat să exercite puterea în timpul primei administrații și, după ce au pierdut în 2020, s-au pregătit cum să o folosească din nou la întoarcere.

    Trump se înconjoară acum de oameni pe care îi consideră mai loiali și mai de încredere, cu adevărat credincioși în agenda sa. Și el are sprijin consolidat în cadrul Partidului Republican, ceea ce îi întărește poziția”.

    Washington Examiner notează că Trump ”și-a îndeplinit promisiunile de campanie față de cei mai înfocați susținători ai săi cu ordine executive privind imigrația, grațierea legată de evenimentele din 6 ianuarie 2021, schimbările climatice, drepturile transgender și multe altele.

    Lucrând non-stop, el a dat un mesaj fără echivoc că nu face promisiuni deșarte și se mișcă repede. Dar deja, am văzut un judecător federal blocându-i decizia de a refuza statutul de drept de naștere copiilor celor ai căror părinți au intrat ilegal în SUA. Ordinele cu privire la majoritatea acțiunilor sale se pot aștepta la provocări rapide; unele au apărut deja”.

  • Președintele american Donald Trump a propus „curățarea” Fâșiei Gaza începând cu relocarea populației palestiniene în Iordania sau Egipt. O „idee excelentă”, potrivit extremei drepte israeliene. Dar cât de realistă? - se întreabă comentatorii.

    ”Comentariile lui Trump par o ruptură cu politica externă de până acum a SUA, care a susținut o soluție cu două state în conflictul dintre Palestina și Israel”, comentează The Hill.

    După cum observă CNN, planul lui Donald Trump pentru Fâșia Gaza este, în accepțiunea sa, de a „curăța întreaga zonă”. Aproape totul este demolat și oameni mor acolo – a spus Trump - așa că el a spus că preferă să se implice împreună cu țări arabe și să construiască locuințe în altă parte, undeva unde oamenii ar putea trăi în pace”. Potrivit lui Donald Trump – un „fost dezvoltator imobiliar”, amintește CNN – aceste noi case „ar putea fi temporare” sau „pe termen lung”.

    The New York Times amintește că ”milioane de refugiați palestinieni trăiesc în prezent în tabere din Egipt, Iordania, Siria, Liban și alte câteva țări din Orientul Mijlociu. De la începutul războiului, Egiptul a declarat că nu va accepta mai mulți refugiați palestinieni și că orice încercare de a forța palestinienii să vină pe teritoriul său ar pune în pericol acordurile pe care „ea le-a încheiat cu Israelul. Cât despre regele Iordaniei, Abdullah al II-lea, el a descris deja drept o „linie roșie” ideea de a accepta mai mulți refugiați palestinieni ”.

    Time notează că ”Trump și-a construit cariera politică în jurul susținerii fără rezerve a Israelului.

    Între timp, reluarea livrării de bombe de mare putere a marcat o ruptură cu politica cu președintelui anterior, Joe Biden, care a oprit livrarea acestora în mai, ca parte a unui efort de a împiedica Israelul să lanseze un atac total asupra orașului Rafah, din sudul Gazei”.

    Jenin, un bastion istoric

    După cum notează Le Figaro, ”sub presiunea extremei drepte, o parte a guvernului lui Benjamin Netanyahu vrea să reia luptele după prima fază a acordului, ceea ce probabil ar condamna ultimii ostatici. Într-un semn al dificultăților de punere în aplicare a acordului, o dispută de ultimă oră a blocat sâmbătă începerea întoarcerii planificate în nordul teritoriului a sute de mii de rezidenți strămutați de peste 15 luni de război.”

    Iar în Le Monde citim că ”încetarea focului care a intrat în cele din urmă în vigoare în Gaza pe 19 ianuarie și eliberarea lentă a ostaticilor israelieni capturați în timpul masacrelor din 7 octombrie 2023 nu trebuie să distragă atenția de la operațiunea militară de amploare desfășurată de către Israel în orașul Jenin din Cisiordania ocupată.

    Acest bastion istoric al grupărilor armate tocmai fusese scena unei intervenții a forțelor de securitate ale Autorității Palestiniene, cu prețul ciocnirilor fratricide. Dacă Mahmud Abbas a vrut să dea angajamente de bunăvoință autorităților israeliene, a primit doar umilință în schimb, apărând mai mult ca niciodată ca un înlocuitor.

    Mesajul transmis de operațiunea israeliană de la Jenin este valabil pentru ceea ce spune despre intențiile pe termen lung ale guvernului israelian: acesta vrea să împiedice prin toate mijloacele Autoritatea Palestiniană să joace vreun rol în viitor. Ceea ce se aplică și în Cisiordania”.

  • Președintele Donald Trump a amenințat Rusia cu noi sancțiuni în caz că nu va veni la tratative pentru pace în Ucraina. În același timp, termenul pentru un acord a fost avansat, de la 24 de ore, la 100 de zile. Unele publicații încep să-și pună întrebări cu privire la existența unui plan concret al noii administrații de la Washington.

    ”Trump a promis un acord de pace cu Rusia. Dar unde este?” – se întreabă ziarul online american The Intercept.

    ”Trump s-a lăudat că va pune capăt războiului dintre Rusia și Ucraina de îndată ce va prelua mandatul. Asta nu s-a întâmplat.

    Administrația a început deja să tempereze așteptările. La începutul acestei luni, generalul în retragere Keith Kellogg, alesul lui Trump pentru a servi ca trimis special în Ucraina și Rusia, a renunțat la anunțul bombastic al șefului său.

    El a mutat buturile la 100 de zile pentru a pune capăt conflictului”.

    Și Kyiv Independent se întreabă dacă într-adevăr Donald Trump are un plan de pace pentru Ucraina:

    ”Este îndoielnic. Schimbarea termenelor limită reflectă această incertitudine. Trump și Kellogg nu par să înțeleagă profund Ucraina, pe Putin sau securitatea europeană. Soarta Ucrainei nu pare să se situeze printre prioritățile lui Trump, care se concentrează în schimb pe „Make America Great Again”.

    Promisiunile de campanie de a retrage sprijinul financiar pentru Ucraina au rezonat în rândul alegătorilor, fiind înțelese drept o realocare a resurselor către comunitățile neglijate din SUA.

    Cu toate acestea, chiar dacă sprijinul SUA pentru Ucraina va fi redus, este puțin probabil că acele fonduri își vor găsi drumul către comunitățile dezavantajate”.

    Huffington Post își pune problema dacă Trump va putea într-adevăr să stabilească un acord de pace. Și spune ”că depinde ce înțelegem prin aceasta”.

    Potrivit expertului consultat de Huffington Post, ”Trump va putea probabil să forțeze Moscova și Kievul să convină asupra a ceva pe care îl va putea prezenta drept un acord.

    Cu toate acestea, aproape sigur că nu va avea o bază durabilă.

    Pentru Trump, asta înseamnă cel mai probabil îndeplinirea promisiunii de a pune capăt războiului – cel puțin, deocamdată – în timp ce, pentru Putin, înseamnă să slăbească Ucraina și să ia cât mai mult din pământul ei (...) în timp ce, probabil, încă speră să cuprindă mai mult din Europa de Est”.

    Le Monde vorbește despre îngrijorările de la Kiev după ”pauza de nouăzeci de zile” a lui Donald Trump în ce privește ajutorul pentru dezvoltare:

    ”Un decret semnat luni de noul președinte al Statelor Unite ar putea priva Ucraina de resursele destinate reconstrucției și modernizării infrastructurii sale energetice. O prevedere ar putea viza, pe termen lung, și ajutorul militar oferit Kievului de către Washington”.

    Le Figaro consideră că, ”deși termenul fantezist de o zi a fost depășit, este clar că Donald Trump pare să ia în serios situația.

    Parcă pentru a-și pune în aplicare strategia, Donald Trump a anunțat marți că noi sancțiuni împotriva economiei ruse sunt „probabile”. Dar conținutul unui posibil acord rămâne necunoscut”.

    Și, după cum comentează Politico,

    ”Kievul nu-și face iluzii: obstacolul în calea păcii nu este locatarul de la Casa Albă, ci cel de la Kremlin.

    La Davos, Zelensky însuși a recunoscut că Trump ar putea aduce în sfârșit Moscova și Kievul la masa negocierilor, adăugând că este încrezător cu privire la noua administrație”.

  • În discursul său de inaugurare, Donald Trump a promis o „epocă de aur” pentru Statele Unite. Apoi a semnat 78 de ordine executive, inversând acțiunile întreprinse de administrația Biden. Comentatorii se întreabă ce schimbări vor aduce aceste decizii.

    El Pais enumeră decretele semnate de Donald Trump, imediat după instalarea la Casa Albă, printre care ieșirea Statelor Unite din Organizația Mondială a Sănătății (OMS) sau retragerea din acordul OCDE de stabilire a unui impozit minim de 15% asupra multinaționalelor. Sunt tot atâția ”pași în naționalistul și izolaționistul lui Trump, o politică departe de multilateralism”, constată ziarul spaniol.

    Les Echos vede ”o Europă slăbită de un Trump tot mai radical”.

    Potrivit cotidianului de afaceri francez, ”Uniunea Europeană se pregătește pentru toate eventualitățile referitoare la Ucraina, NATO și comerț. Cei douăzeci și șapte se vor reuni din nou pe 3 februarie pentru a discuta problemele de apărare și relațiile transatlantice.

    Chiar dacă este puțin probabil ca Donald Trump să-și îndeplinească toate amenințările, „nimeni în Europa nu ia cu ușurință niciuna dintre problemele ridicate până acum”, asigură un diplomat. Cei douăzeci și șapte au identificat oamenii cheie din anturajul lui Donald Trump care au influență asupra lui. Cancelariile de pe tot continentul compară note și evaluări preliminare”.

    The Times observă că „Administrația Trump nu va restricționa producția de petrol și gaze, nu va lucra cu Organizația Mondială a Sănătății (OMS), nu va reglementa criptomonedele, nu-și face griji pentru siguranța viitoare a inteligenței artificiale și nu va frâna creșterea rapidă a poverii datoriei Americii, câtă vreme intenționează să restabilească reduceri de impozite.

    În fiecare caz, dacă nu acționezi, este probabil ca viitorul pe termen lung să fie mai puțin sustenabil. Drama fiecărei zile ne va ține trează atenția, dar consecințele de-a lungul anilor vor conta cel mai mult. Problema nu este plimbarea cu rollercoaster-ul; este că rollercoaster-ul s-ar putea termina în aer.” (Sursa: Eurotopics).

    Pentru Le Monde, ”nu este sigur că ceea ce a rămas din ordinea internațională instituită de Statele Unite după cel de-al Doilea Război Mondial poate supraviețui. Donald Trump și-a confirmat respingerea multilateralismului și (...) și-a repetat voința neo-imperială cu privire la Canalul Panama, pe care intenționează să-l reia sub control, sfidând toate convențiile”.

    Frankfurter Allgemeine Zeitung vede astfel situația: ”Trump se bucură de faptul că, de data aceasta, se confruntă cu o rezistență scăzută. Dar el vede aceasta nu ca pe o șansă de reconciliere, ci ca pe o pură supunere. Doar europenii pot răsufla ușurați – însă doar puțin”.

    ”La Washington domnește triumfalismul – deocamdată”, titrează Politico.

    ”Tabăra lui Trump își face turul victoriei. Dar când praful se va așeza, realitățile politice ar putea crea probleme pentru o adunare atât de largă.

    (...) Trump se bate împotriva adversarilor săi, de la democrați la jurnaliști și imigranți.

    Dar o coaliție mai mare riscă tensiuni și izbucniri. Mulțimii MAGA ar putea să-i placă spectacolul cu titanii din tehnologie și de pe Wall Street care vin către ei, dar cine va coopta pe cine?”, întreabă Politico.

  • Festivitățile de la Washington, discursul inaugural al lui Donald Trump dar și gestul controversat al miliardarului Elon Musk, care a amintit de salutul nazist – iată teme intens comentate de presa internațională.

    ”Președintele Trump s-a întors – cu laude de sine, amenințări și declarații false”, titrează Der Spiegel.

    ”Noul și vechiul președinte se comportă de parcă ar fi încă în campanie electorală”.

    Noul președinte al SUA promite o „epocă de aur” și spune că a fost „mântuit de Dumnezeu pentru a face America din nou mare”, transmite El Mundo.

    Pentru trimisul ziarului The New York Times, discursul a reflectat ”viziunea maniheistă a lui Trump asupra lumii, chiar mai mult decât în ​​2017”.

    ”Donald Trump a întors spatele temelor unificatoare și a prezentat o serie de politici deseori divizante. El a promis să declare imediat o urgență națională la graniță și să trimită armata să o apere. El a spus că va pune capăt programelor publice care promovează diversitatea, echitatea și incluziunea. El a spus că va redenumi Golful Mexic Golful Americii și a promis că va prelua Canalul Panama”.

    De partea sa, The New York Post a văzut în discurs „o mustrare usturătoare la adresa elitei țării”. Președintele ales a promis astfel că va pune capăt „declinului Americii” inversând „o trădare oribilă” pentru a le „reda oamenilor credința, bunurile, democrația și, într-adevăr, libertatea”.

    The Washington Post comentează că ”discursurile inaugurale sunt adesea o oportunitate pentru un nou început, permițând oamenilor să lase campania în urmă și să preia conducerea țării. Dar Trump a rămas pe terenul său obișnuit pe tot parcursul discursului, repetând elemente din mitingurile sale sau din rețeaua sa Truth Social. Acest lucru ne amintește că el vede totul […] prin prisma luptei sale împotriva dușmanilor săi.”

    Libération a văzut un Donald Trump care a promis o „nouă epocă de aur” într-un discurs de inaugurare ”plictisitor și deloc surprinzător”.

    Și tot ziarul francez remarcă un gest controversat al miliardarului Elon Musk:

    ”După doar câteva secunde de discurs, mulțumindu-le susținătorilor administrației Trump care au venit să umple rândurile sălii polivalente la mitingul glorios al noului președinte, Elon Musk pune mâna dreaptă pe inima apoi întinde brațul spre public. Apoi se întoarce și repetă gestul. Este greu să confunzi acest lucru. Unul dintre cei mai puternici oameni din lume a dat nu unul, ci două saluturi naziste. Mai mulți utilizatori au capturat și au distribuit filmările pe X”.

    Pe aceeași temă a gestului controversat al lui Elon Musk, La Stampa notează: „Salutul roman” și postarea ștearsă a corespondentului italian.

    „Imperiul Roman s-a întors, începând cu salutul roman”. Astfel, într-o postare pe X Andrea Stroppa, reprezentantul italian al lui Elon Musk, a comentat videoclipul șefului Tesla, în care le mulțumea susținătorilor lui Donald Trump salutându-i cu brațul întins. Postarea a fost ștearsă la scurt timp după.

    Și o concluzie a editorialistului de la Le Figaro:

    ”Iată un bărbat care, chiar înainte de a (re)deveni cel mai puternic om din lume, și-a mărit practic averea de zece ori în trei zile lansând propria sa criptomonedă. Toată lumea pare să vrea să-l cumpere pe Trump – ceea ce nu înseamnă că este de vânzare. Noul președinte își aliniază interesele personale în spatele celor ale Americii, la vedere”.

  • Inaugurarea noului mandat al lui Donald Trump este analizată de presa internațională. Relația cu Europa, războiul din Ucraina sau politicile comerciale sunt printre principalele teme luate în discuție. În plus, comentatorii se întreabă ce decizii va lua Trump în prima zi a mandatului său.

    The Economist rezumă astfel situația Europei înaintea noii ere Trump: ”Europa se află în mijlocul unei furtuni perfecte. Economia sa se confruntă cu vânturi potrivnice; alegătorii își aruncă liderii peste bord, iar războiul de pe continent zguduie barca de trei ani. În mijlocul acestor ape învolburate, o superfurtună de o severitate incertă - numiți-o Trumpnado - pare să se îndrepte direct în direcția acestei ambarcațiuni slăbite”.

    ”Odată cu revenirea lui Donald Trump, lumea întoarce pagina deceniilor de liber schimb”, scrie Le Monde.

    ”O smochină. Prin folosirea acestui fruct suculent, se presupune că proaspăt venit de la Cartagina, Cato cel Bătrân i-a îndemnat elocvent pe colegii săi senatori, în jurul anului 150 î.Hr., să distrugă orașul. Un inamic care a deranjat Roma cu revendicările sale teritoriale și cu puterea comercială, inundând Peninsula cu produsele sale agricole, venite din Tunisia, Sicilia sau Sardinia.

    Ar putea fi Donald Trump, într-un mod mult mai puțin cult, să fie reîncarnarea vechiului consul roman?” se întreabă ziarul francez.

    Potrivit Politico, ”abordarea lui Trump față de afacerile internaționale reflectă judecata americanilor că am terminat cu o ordine mondială – pe care am supravegheat-o până în 2008 – și acum trebuie să îmbrățișăm cu fermitate o abordare competitivă, agresivă a acestei lumi multipolare.

    Rusia demonstrează această ambiție în cele mai urâte moduri (vezi Georgia, Ucraina). China, în prezent principala putere integratoare a globalizării, face acest lucru în mod sistematic. India abia începe să gândească și să acționeze în acest sens, deocamdată acționând instinctiv împotriva eforturilor Chinei.

    Europa și SUA, odată cu revenirea lui Trump, par destinate să-și finalizeze decuplarea conștientă ca două celebrități a căror carieră nu mai are nevoie de zguduiri”.

    Citeste siOrdinea liberală s-a încheiat iar Europa rămâne ultimul talisman

    O analiză a revistei Newsweek arată că ”Trump se confruntă cu o decizie esențială: dublarea sprijinului american pentru Ucraina pentru a preveni umilirea strategică sau riscul unei victorii ruse care ar servi doar ca un preludiu al agresiunii continue în Europa de Est. Rezultatul nu numai că va modela soarta Ucrainei, ci va defini și traiectoria politicii externe a SUA și a președinției lui Trump. Timpul se scurge pentru o acțiune decisivă”.

    Dar ce ar putea face Donald în prima zi a noului său mandat?

    ”În timpul primului său mandat de președinte, el a retras SUA din Acordul de la Paris. Joe Biden a anulat această decizie în prima sa zi de mandat.(...)”, notează Deutsche Welle.

    ”Nu ar trebui să fie surprinzător dacă s-ar retrage din nou din acordul climatic, ca unul dintre primele sale acte oficiale.

    Trump a spus clar că ar putea grația majoritatea sutelor de persoane condamnate pentru că au luat cu asalt clădirea Capitoliului, pe 6 ianuarie 2021.

    Dacă Trump va încerca să se ierte și pe sine pentru orice crime federale este o întrebare deschisă.

    În cele din urmă, doar echipa Trump știe ce pregătește pentru primele sale zile în funcție. Dar va trebui să acționeze rapid. Alegerile de la jumătatea mandatului ar putea pune capăt majorității republicane în Senat sau Camera Reprezentanților”.

    Iar revista Time amintește promisiunea lui Trump de a închide granița de sud a SUA, a restabili interdicțiile controversate de călătorie și a suspenda admiterea refugiaților în țară – „acțiuni care ar putea fi efectuate printr-o serie de ordine executive imediat după ce va depune jurământul„.

  • Premierul britanic Keir Starmer s-a aflat joi la Kiev cu angajamentul de a contribui la garantarea securității Ucrainei. Aceasta, cu câteva zile înainte ca Donald Trump să depună jurământul ca președinte al SUA. Starmer a propus un „parteneriat pe 100 de ani” în domenii precum apărare, știință, energie și comerț. Presa internațională detaliază contextul vizitei.

    ”Este prima călătorie a lui Starmer în Ucraina ca prim-ministru de la preluarea mandatului în vară”, transmite Deutsche Welle.

    ”Ministrul italian al Apărării, Guido Crosetto a vizitat de asemenea, Kievul. Și ministrul german al apărării, Boris Pistorius, a fost în Ucraina în această săptămână”.

    CNN constată ”o creștere a activității diplomatice în perioada premergătoare învestirii lui Trump de luni, de la care se așteaptă pași înapoi față de angajamentul administrației Biden de a fi alături de Ucraina atât timp cât va fi necesar pentru a învinge Rusia. Trump a indicat, de asemenea, că vrea ca Europa să-și asume mai mult povara pentru a ajuta Ucraina”.

    Potrivit ziarului spaniol El Mundo, ”întâlnirea dintre Starmer și Zelenski a fost întreruptă de alarme și tiruri în încercarea de a doborî o dronă în apropierea palatului prezidențial, chiar înainte de conferința de presă programată.

    Vizita în Ucraina, amânată de mai multe ori de la sosirea pe Downing Street, vine la trei luni după criticile guvernului ucrainean, care a susținut că relațiile „au dat înapoi” în comparație cu predecesorul Rishi Sunak, cu întârzieri în livrarea de armament și de rachete Storm Shadow cu rază lungă de acțiune”.

    Bloomberg citează un expert ucrainean potrivit căruia Marea Britanie este acum văzută ca „unul dintre aliați, mai degrabă decât ca un lider între statele europene în sprijinirea Ucrainei. Faptul că a durat atât de mult timp pentru ca prim-ministrul să meargă la Kiev este un semnal”.

    Totuși, ”Londra și Parisul discută despre trimiterea ipotetică a forțelor lor de menținere a păcii pe teritoriul Ucrainei după încetarea focului”, scrie The Telegraph.

    ”O zonă - tampon”

    ”Misiunea de menținere a păcii ar trebui să devină un garant al securității și păcii dacă Ucraina și Federația Rusă sunt de acord să pună capăt ostilităților. Tema devine din ce în ce mai relevantă pe fundalul discuțiilor dintre liderii politici despre încetarea focului și negocieri de pace în Ucraina”.

    După cum relatează Newsweek, ”în timpul întâlnirii lor din Marea Britanie de săptămâna trecută, Macron și Starmer au discutat despre trimiterea de trupe, dar premierul britanic nu a fost pe deplin în sprijinul ideii.

    Un scenariu propus este instituirea unui spațiu de 800 de mile între noile granițe ucrainene și ruse, cu o zonă „tampon” demilitarizată stabilită și susținută de trupele occidentale pentru a se asigura că restul Ucrainei nu este atacat de Rusia.

    Dar rămân întrebări în ce măsură Trump ar trebui să forțeze Kievul să cedeze teritorii, ceea ce a fost sugerat de către reprezentantul său special pentru pace în Ucraina, Keith Kellogg”.

    Cu toate acestea, precizează Financial Times, ”ideea de desfășurare a trupelor europene la o scară suficientă pentru a descuraja Rusia a primit un sprijin limitat în unele capitale, mai ales dacă s-ar face fără sprijinul militar al SUA. Polonia a exclus-o. Unii analiști și oficiali cred că o misiune de instruire a trupelor ucrainene pe pământul ucrainean ar fi mai realistă”.

  • După 15 luni de război, s-a ajuns în sfârșit la un acord între Israel și Hamas pentru a pune capăt luptelor din Gaza. Presa internațională a reacționat imediat.

    ”Președintele american Joe Biden a confirmat că a fost încheiat un acord, iar prim-ministrul Qatarului, unul dintre mediatorii cheie, a declarat că încetarea focului va intra în vigoare pe 19 ianuarie”, transmite Reuters.

    ”Palestinienii au sărbătorit pe străzile din Gaza asediată de Israel - unde s-au confruntat cu o criză umanitară acută, cu lipsuri severe de alimente, apă și combustibil - în timp ce exploziile de la noile atacuri aeriene israeliene continuau”.

    Dar ce ar conține acordul? Potrivit The Independent, după mai multe etape de negocieri, ”ostaticii vii rămași - soldați bărbați și bărbați civili mai tineri - vor fi eliberați, iar cadavrele ostaticilor morți vor fi returnate.

    În schimb, Israelul va elibera din închisorile sale peste 1.000 de palestinieni, inclusiv condamnați care ispășesc pedepse lungi pentru atacuri mortale”.

    Cu toate acestea, ”niciun luptător Hamas care a luat parte la atacul din 7 octombrie asupra Israelului nu va fi eliberat”, insistă The Washington Post.

    CNBC transmite că familiile ostaticilor americani ținuți în Gaza au declarat că sunt „profund recunoscătoare că în sfârșit există un acord” pentru a-i elibera pe cei dragi și au mulțumit președintelui Joe Biden și președintelui ales Donald Trump pentru eforturile lor.

    ”O pace pe care Trump a forțat-o”,

    titrează Der Spiegel. ”După 15 luni, războiul din Gaza se va încheia în sfârșit. Populistul Donald Trump a fost cel care a reușit acest lucru. Acest lucru arată, de asemenea, cât de mult a eșuat diplomația occidentală până acum față de prim-ministrul israelian Netanyahu”.

    ”Viitorul guvern din Gaza și reconstrucția Fâșiei vor fi discutate în cadrul celei de-a treia etape a acordului”, notează El Pais. ”Există încă necunoscute semnificative, în special despre cine va guverna enclava după război. Israelul a spus că nu va permite Hamas să rămână la putere și a respins, de asemenea, Autoritatea Națională Palestiniană, care guvernează Cisiordania”.

    Le Monde scrie că, ”în Israel, familiile ostaticilor se zbat în aceste zile între așteptare și teama de o nouă dezamăgire.

    Rudele cer ca acest coșmar să se încheie. Acești oameni au fost atât dezamăgiți și atât de des încât nici măcar nu îndrăznesc să mai creadă”.

    Iar La Stampa este de părere că acordul va marca ”cea de-a treia viață politică a lui Benjamin Netanyahu”.

    După cum comentează ziarul italian, este deja cel mai longeviv lider al Israelului. Din punct de vedere politic, el a supraviețuit pe timpul mandatelor a cinci președinți americani și nenumărați șefi de stat și de guvern europeni și internaționali. Doar Vladimir Putin poate să țină pasul cu el: a fost la Kremlin de mai mult timp, dar nu a trebuit niciodată să se confrunte cu jungla reprezentării proporționale israeliene și fragmentarea partidelor din Knesset. Acum se deschide o nouă eră, marcată de sfârșitul războiului împotriva Hamas pe plan intern și de noua (și în același timp vechea) președinție în SUA.” (sursa. Eurotopics).

  • Tarife comerciale majore impuse aliaților, operațiuni-fulger propagandistice împotriva migranților, decizii favorabile Moscovei în dosarul ucrainean... Sunt câteva dintre măsurile pe care Donald Trump le-ar lua la începutul noului său mandat. Presa internațională analizează situația.

    Președintele ales Donald Trump ia în considerare declararea unei urgențe economice naționale pentru a justifica tarifele comerciale aplicate aliaților și adversarilor, au declarat patru surse familiare cu chestiunea pentru CNN:

    ”Consilierii lui Trump evaluează posibilitatea de a folosi secțiunea 338 din legea comercială a SUA, care permite unui președinte să impună „taxe noi sau suplimentare” împotriva țărilor considerate că discriminează comerțul Statelor Unite.

    De asemenea, ei au în vedere revizuirea legii comerciale – cunoscută sub numele de secțiunea 301 – care a permis tarifele inițiale ale lui Trump asupra Chinei din motive de securitate națională. Dar aceasta necesită o investigație guvernamentală, iar companiile afectate de schimbări fac lobby de multe ori luni de zile pentru a fi excluse de la taxe.

    Dacă Trump ar alege să declare o urgență economică națională, care ar putea fi pusă în aplicare rapid, nu este clar ce dovezi ar putea lua în considerare.

    Însă nu a fost luată nicio decizie finală cu privire la declararea unei urgențe naționale”, au declarat sursele citate de CNN.

    Forbes avertizează că măsurile lui Donald Trump împotriva Danemarcei, în legătură cu chestiunea Groenlandei, ar putea afecta costurile cunoscutului medicament Ozempic:

    ”Gigantul farmaceutic multinațional danez Novo Nordisk este unicul proprietar al ingredientului activ din acest medicament.

    Un tratament pentru o lună costă deja aproape de 1.000 USD fără asigurare.

    Dar unii experți în comerț au îndoieli că tarifele împotriva Danemarcei se vor concretiza vreodată.

    Citeste siGroenlanda, un tărâm al resurselor naturale tot mai râvnite

    Cu toate acestea, notează revista americană de afaceri, nu ar fi prima dată când Trump impune tarife aliaților europeni.

    În timpul primului său mandat, Trump a impus taxe asupra importurilor europene de oțel și aluminiu, susținând că acestea amenință securitatea națională.

    Trump a citat în mod similar preocupările de securitate drept motiv pentru interesul său pentru Groenlanda. Președintele Biden a suspendat aceste tarife în 2021, ca parte a unui acord cu Uniunea Europeană”.

    Conform publicației Rolling Stone, Trump ar plănui o operațiune-fulger propagandistică de deportare pentru a speria imigranții.

    Revista citează trei trei surse potrivit cărora ”au existat discuții interne recente în cadrul echipei Trump, inclusiv cu însuși președintele ales, despre lansarea raidurilor majore în orașele mari, chiar la începutul celui de-al doilea mandat.

    De asemenea, s-ar fi discutat despre cum aceste raiduri vor fi injectate în ecosistemul media și în fluxul sanguin al rețelelor sociale, într-un mod cât mai agresiv posibil”.

    În Europa, La Stampa analizează posibilele mișcări în privința Ucrainei.

    „Câțiva dintre consilierii lui Donald Trump și însuși președintele ales au făcut în mod repetat aluzii despre intențiile lor cu privire la Ucraina, care depășesc în mod clar liniile roșii trasate de Kiev, Washington și Bruxelles în ultimii trei ani. Și anume, recunoașterea „realităților teritoriale” ale regiunilor ucrainene ocupate de ruși, încetarea sau restrângerea ajutorului și respingerea aderării Ucrainei la NATO – toate acestea fiind pe lista de dorințe a Moscovei”. (Sursa: Eurotopics).

    Citeste siTrump şi Putin vor avea în scurt timp o convorbire telefonică, spune consilierul pentru securitate naţională al președintelui ales

  • Donald Trump și Vladimir Putin ar putea avea o discuție, în următoarele zile sau săptămâni, potrivit lui Mike Waltz, consilierul pentru securitate națională al președintelui ales. Presa internațională se întreabă ce va putea aduce această discuție și mai ales ce va însemna pentru Ucraina.

    După cum comentează Newsweek, ”faptul că un apel între Trump și Putin ar putea avea loc în „zilele sau săptămânile următoare” este semnificativ pentru că ar iniția un început oficial al negocierilor de pace. În funcție de modul în care acestea vor decurge, ar putea să se întrevadă o posibilă încheiere rapidă a războiului din Ucraina. Mai mult, ar indica începutul noii lor relații de lucru în timpul celui de-al doilea mandat al lui Trump”.

    Euronews precizează însă că ”Donald Trump, care a fost critic la adresa ajutorului SUA pentru Ucraina, stârnește îngrijorare în rândul aliaților și experților în securitate.

    Oficialii ucraineni sunt alarmați de posibilitatea ca Washingtonul, cel mai mare donator al țării, să reducă sau să înceteze ajutorul.

    Administrația Biden, la final de mandat, oferă Ucrainei cât mai mult sprijin militar posibil, inclusiv un pachet de 500 de milioane de dolari menit să pună Kievul în cea mai puternică poziție posibilă pentru potențiale negocieri”.

    Și The Week notează că ”discuțiile iminente provoacă panică în Ucraina, deoarece Trump pare să nu înțeleagă cauza Ucrainei. Analiștii cred că Trump vede Ucraina ca pe o oportunitate de a-și demonstra puterea în fața alegătorilor americani, aducându-l pe Putin la masă și, prin urmare, punând capăt celui de-al treilea război mondial.

    Cât despre Putin, discuțiile sunt o modalitate de a asigura neutralitatea Ucrainei.

    Președintele rus va folosi, de asemenea, oportunitatea pentru a consolida stăpânirea Rusiei asupra peninsulei Crimeea și va cere controlul acelor părți din Regiunile Donețk și Lugansk care nu sunt încă ocupate de forțele ruse. De asemenea, va cere scutirea de sancțiuni”.

    Politico nu uită însă să amintească, citându-l pe consilierul de securitate al lui Trump, că ”încheierea războiului Rusia-Ucraina va necesita timp și efort.

    Trump a spus în repetate rânduri în timpul campaniei că va putea pune capăt războiului Rusia-Ucraina în prima sa zi de mandat, sau chiar mai devreme. Mai recent, Keith Kellogg, trimis special pentru pace în Ucraina, a stabilit un termen mai lung pentru încheierea războiului”.

    Iar Reuters privește tabloul general:

    ”Invadarea Ucrainei de către Rusia din 2022 a provocat cea mai mare ruptură în relațiile dintre Moscova și Occident de la criza rachetelor din Cuba din 1962.

    Oficialii americani consideră Rusia drept o autocrație coruptă, cea mai mare amenințare pentru Statele Unite, care s-a amestecat în alegerile din SUA, a închis cetățeni americani sub acuzații false și a comis acte de sabotaj împotriva aliaților.

    Oficialii ruși susțin că SUA reprezintă o putere în declin, care a ignorat în mod repetat interesele Rusiei de la destrămarea Uniunii Sovietice în 1991 și a încercat să divizeze societatea rusă”.

  • Presa internațională este cu ochii pe incendiile devastatoare din California. Schimbările climatice necesită un nou tip de management al infrastructurilor, sunt de părere jurnaliștii.

    ”Suntem într-o nouă eră”, titrează The New York Times. ”Evenimentele meteorologice extreme - valuri de căldură mortale, inundații, incendii și uragane - sunt consecințele încălzirii planetei, spun oamenii de știință”.

    Și, ca și cum nu ar fi fost de ajuns, Garda Națională a fost dislocată „pentru a încerca să restabilească ordinea publică, în timp ce jafurile au zguduit unele cartiere, ducând la cel puțin douăzeci de arestări, relatează The New York Post.

    BBC transmite că, ”deși vânturile puternice și lipsa ploii provoacă incendiile, experții spun că schimbările climatice modifică condițiile de fond și cresc probabilitatea unor astfel de incendii.

    O mare parte din vestul Statelor Unite, inclusiv California, s-a confruntat cu o secetă de zeci de ani care s-a încheiat cu doar doi ani în urmă, făcând regiunea vulnerabilă”.

    Citeste siLos Angeles: Cel puțin 24 de persoane au murit din cauza incendiilor din ultima săptămână

    Potrivit experților citați de revista Time, ”este un fenomen care ar putea deveni comun din cauza schimbărilor climatice. În general, ne așteptăm ca incendiile să devină mai frecvente, mai puternice și în perioade mai îndelungate.

    Incendiile vor continua să fie devastatoare atâta timp cât zonele care anterior aveau vegetație naturală sunt dezvoltate comercial”.

    Potrivit Los Angeles Times, oamenii de știință au spus că există „o nevoie urgentă de management al dezastrelor, pregătire pentru situații de urgență și proiectarea infrastructurii” pentru a încorpora riscurile tot mai mari.

    Condiții favorabile pentru megaincendii

    Le Monde notează că, ”în California, schimbările climatice au creat o combinație de temperaturi ridicate, secetă și vânturi puternice care favorizează transportul jarului.

    (...) Din sudul Europei până în nordul Eurasiei, din Australia până în Amazon, din Siberia până în Canada, frecvența și intensitatea crescută a valurilor de căldură creează și condiții favorabile pentru megaincendii.

    De parcă aceste șiruri de calamități nu ar fi fost suficiente, cea mai mare putere economică mondială va inaugura în funcția de președinte, pe 20 ianuarie, un om care numește schimbările climatice o „înșelătorie”.

    El intenționează să repornească producția de gaze și petrol și promite că va scoate Statele Unite din Acordul de mediu de la Paris”.

    El País, citat de Eurotopics, speră că politicienii vor trage concluziile corecte din dezastru:

    „O problemă este modul respingător în care dreapta din SUA începe să exploateze tragedia. (...) Republicanii sunt obsedați de politicile de mediu ale Californiei, care au fost deja un element de dispută în timpul primului mandat al lui Donald Trump. (...) Fapt este că, pentru toate problemele sale, California joacă un rol de lider în SUA în conștientizarea schimbărilor climatice. În mijlocul ororii și durerii, rămâne speranța că lecțiile acestui dezastru vor servi la promovarea unei acțiuni și mai hotărâte împotriva schimbărilor climatice în anii grei care urmează.”

  • Cum pot europenii să răspundă atacurilor lui Elon Musk? Chestiunea preocupă tot mai mult presa internațională după ce miliardarul apropiat de Donald Trump a început să se amestece din ce în ce mai mult în politica europeană.

    ”Imixtiunea în politica occidentală nu mai vine doar din Rusia”, constată El Pais.

    ”Există amenințarea așa-numitului război hibrid al Moscovei și al lui Vladimir Putin și încercările de destabilizare a campaniilor electorale, cel mai recent caz de ingerință fiind alegerile prezidențiale din România.

    Apoi este ingerința practicată de Elon Musk. Imixtiunea lui nu este nici ilegală, nici clandestină. Este pur și simplu nebunească”.

    După cum comentează USA Today, ”susținătorii lui Musk spun că el face doar ceea ce alții, în special din mass-media, nu reușesc să facă.

    El subliniază adevărul, întreabă cine a fost responsabil pentru acest eșec grotesc și de ce politicienii nu fac mai mult.

    Detractorii lui Musk spun că el pare să facă ceea ce a făcut în SUA atunci când și-a folosit influența pentru a-l ajuta pe Trump, promovând personalități extreme și pătrunzând în spații controversate în care s-ar putea să nu înțeleagă detaliile sau să-i lipsească imaginea de ansamblu”.

    Irish Independent, preluat de Eurotopics observă însă că „Musk are obiceiul de a se retrage în fața respingerii. El a criticat interdicția curții supreme braziliene la adresa rețelei X pentru dezinformare, apoi a plătit în liniște amenda.

    Guvernele alese nu sunt neputincioase. Ele pot adopta legi pentru a preveni influența străină. Își pot șterge conturile oficiale de pe pe X. Pot înceta să mai acorde contracte publice companiilor lui Musk. Ingerința lui Musk în alegeri este o amenințare serioasă și trebuie abordată la fel de serios.”

    Citeste siElon Musk „discută modalități de înlăturare a lui Keir Starmer” (The Times)

    Pe de altă parte, Le Figaro vede pe cineva din Europa care are o relație specială cu Elon Musk. Și aceea este Georgia Meloni.

    ”În timp ce Europa este alarmată de intruziunile lui Elon Musk în viața democrațiilor, Italia se pregătește să-i încredințeze securitatea”.

    Cotidianul francez se întreabă însă dacă nu cumva aceasta se face cu riscul de a submina autonomia strategică a UE.

    ”Roma se pregătește să semneze un acord cu Starlink, filiala SpaceX fondată de Elon Musk, care deține aproape monopolul asupra constelației de sateliți pe orbită joasă utilizați pentru comunicații. Italia ar fi atunci prima țară europeană care ar încheia un astfel de acord cu această companie.

    Există o teamă larg răspândită că Italia va ajunge să renunțe la proiectul european concurent, Iris2, în care este totuși parte interesată, pentru a favoriza acordul cu Starlink”, mai notează Le Figaro.

    Să rămânem în final la comentariul din Politico:

    ”După cum scria Shakespeare, „Un prieten de la curte este mai bun decât un ban în portofel”.

    Dar cu cine să te împrietenești atunci când curtea este supravegheată și populată de agenți ai haosului? Cine are puterea în curtea lui Trump și cine este cel mai probabil să o mențină?

    Încercarea de a înțelege acest lucru va adăuga un strat aproape comic de complexitate și impredictibilitate sarcinii diplomaților și factorilor de decizie europeni.

    Luptele în desfășurare, schismele bruște și reconcilierile la fel de surprinzătoare vor complica viața partidelor populiste din Europa. Și vor trebui să se obișnuiască să fie ridicate, doar pentru ca, în momentul următor, Trump să-și retragă susținerea fără prea mult tam-tam ”.

  • În cadrul unei conferințe de presă, președintele ales Donald Trump și-a reiterat ambițiile teritoriale, menționând Canalul Panama, Canada și Groenlanda. El nu a exclus ideea folosirii forței pentru a-și atinge obiectivele. Bluf sau intenții serioase? Presa internațională comentează.

    ”Trumpismul a fost adesea greșit reprezentat ca izolaționism. Dacă această tendință există într-o parte a dreptei americane, ea nu spune nimic despre ambițiile teritoriale pe care le nutrește președintele ales”, comentează Le Monde.

    Iar The New York Times constată că „niciodată un președinte american ales nu a amenințat atât de flagrant că va folosi forța pentru a extinde granițele teritoriale ale țării sale, din vremea lui William McKinley, care s-a angajat în războiul hispano-american la sfârșitul secolului al XIX-lea”.

    După cum transmite BBC, ”declarațiile au venit în timp ce fiul său, Donald Trump Jr, vizita Groenlanda.

    Înainte de a ajunge cu un avion privat în capitala Nuuk, Trump Jr a spus că merge într-o „excursie personală de o zi” pentru a vorbi cu oamenii și nu are planificate întâlniri cu oficialii guvernamentali.

    Întrebat despre vizita lui Trump Jr în Groenlanda, premierul danez Mette Frederiksen a declarat pentru televiziunea din țara sa că „Groenlanda aparține groenlandezilor” și că doar populația locală îi poate determina viitorul.

    Ea a spus că „Groenlanda nu este de vânzare”, dar a subliniat că Danemarca are nevoie de o cooperare strânsă cu SUA, un aliat al NATO”.

    The Wall Street Journal citează consilieri ai președintelui ales potrivit cărora declarațiile sale „nu trebuie luate la propriu”, președintele american încercând în principal să facă presiuni asupra țărilor în cauză pentru a obține rezultate economice sau câștiguri de securitate.

    „Promisiunea lui Trump de a anexa Canada” ar fi „doar o lăudăroșenie menită să pună presiune asupra guvernului înainte de negocierile comerciale cu Ottawa”, spun unii consilieri. În ceea ce privește amenințarea sa de a prelua Canalul Panama, a fost „un truc pentru a obține prețuri mai mici pentru navele americane care tranzitează. Obsesia lui de a dobândi Groenlanda urmărește să obțină acces la pământurile rare și să le refuze Chinei”, adaugă consilierii citați de cotidianul american.

    The Washington Post notează însă că, „în timp ce mulți consideră remarcile președintelui ales ca fiind trolling, pentru consilierii lui Trump ele fac parte dintr-un plan mai larg de a reduce influența Chinei și a Rusiei”. (Sursa: Courrier International)

    Ziarul italian La Stampa consideră, de partea sa, că remarcile lui Trump trebuie luate în serios.

    „Ele trebuie luate în serios pentru că Trump are convingerea, voința și mijloacele pentru a le pune în aplicare. Există puține constrângeri instituționale interne, nu are inhibiții personale și trebuie să acționeze rapid. (...) Trump nu a exclus în mod explicit nici constrângerea economică, nici intervenția militară. (...) Groenlanda aparține Danemarcei. Așa că a nu exclude intervenția militară înseamnă că, pentru noul președinte american nu ar fi de neconceput să invadeze teritoriul unui aliat NATO”

    (Sursa: Eurotopics).

  • Tranzitul gazului rusesc prin conductele ucrainene către Europa s-a încheiat la începutul noului an, după ce Kievul a refuzat să negocieze o prelungire a contractelor cu Moscova. Regiunea separatistă Transnistria, care s-a rupt de Moldova, se confruntă cu probleme majore. Presa europeană analizează situația.

    Oprirea livrărilor de gaze Gazprom a provocat o criză energetică în Transnistria, care depinde încă de gazul rusesc pentru încălzire și industrie, informează Euractiv.

    ”Criza afectează Republica Moldova, care nu mai depinde de gazul rusesc, dar se bazează pe o centrală electrică alimentată cu gaz din Transnistria pentru a-și asigura aproximativ două treimi din necesarul de energie.

    Are aceasta legătură cu încheierea acordului de tranzit al gazului rusesc prin Ucraina de la 1 ianuarie?

    Nu direct. Există o rută alternativă de a livra gaz rusesc în Moldova prin Bulgaria și România, dar toate părțile știau de mult că acordul de tranzit cu Ucraina putea să se încheie.

    Anunțul Gazprom din 28 decembrie nu a făcut referire la acordul de tranzit cu Ucraina. În schimb, a invocat datorii neplătite din partea Republicii Moldova. Moldova contestă pretențiile Gazprom cu privire la valoarea datoriei”.

    „E aproape de necrezut că, la aproape trei ani de la invazia pe scară largă, gazul rus era încă transportat către mai multe țări UE, inclusiv Austria și Slovacia”, constată The Independent.

    ”Cu toate acestea, în ciuda tuturor sancțiunilor impuse de aliații Ucrainei, contractele de dinainte de război erau onorate din toate părțile, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. (...) Faptul că gazul încă mai curgea în UE până în dimineața zilei de 1 ianuarie 2025, riscă să submineze sprijinul în general solid al Uniunii Europene pentru Ucraina.”

    Euronews transmite că ”premierul moldovean Dorin Recean a acuzat Moscova de provocarea unei crize umanitare în regiune pentru a destabiliza guvernul pro-european.

    Spre deosebire de Transnistria, Moldova a fost mai puțin afectată de întreruperea aprovizionării cu gaze. Țara a încetat să se bazeze pe gazul rusesc în 2022, iar acum beneficiază de sprijin din partea României vecine”.

    Kyiv Independent amintește că ”trupele ruse au ocupat Transnistria încă de la începutul anilor 1990. În timp ce restul Moldovei a trecut la aprovizionarea cu energie europeană după invazia pe scară largă a Ucrainei, regiunea transnistreană rămâne puternic dependentă de gazul rusesc.

    Suspendarea Gazprom a lăsat aproape 75.000 de gospodării fără gaze și alte 116.000 cu aprovizionare redusă, potrivit administrației transnistrene.

    Moldova s-a oferit să asiste Transnistria în achiziționarea de alternative la gazul rusesc prin intermediul pieței europene, dar autoritățile din regiune au refuzat, în speranța că Gazprom va relua livrările”.

    În sfârșit, Politico notează că ”disputa privind furnizarea de gaze dintre guvernul Republicii Moldova și regiunea sa separatistă Transnistria reaprinde tensiunile politice”.

    Publicația europeană dezvăluie existența unei corespondențe potrivit căreia ”conducerea pro-Kremlin a statului nerecunoscut, cu sediul la Tiraspol, a refuzat ofertele moldovenești de a furniza gaz de pe piața europeană precum și ofertele de ajutor umanitar”.

    Politico mai scrie că Bruxelles-ul a înființat un grup de lucru cu Moldova și monitorizează „situația foarte gravă” din regiune.

  • Anul 2024, în care mai mult de jumătate din populația lumii a fost chemată la urne, s-a dovedit o încercare grea pentru democrație. Presa internațională face rezumatul.

    2024 a fost un „an al alegerilor” când democrația a pierdut, notează ziarul canadian The Globe&Mail:

    ”Mai mult de jumătate din populația cu drept de vot a planetei a mers la urne anul acesta. Rezultatul a fost teribil pentru libertățile democratice”.

    „Cine știe, poate că un viitor istoric își va aminti 2024 ca fiind un an crucial pentru soarta planetei”, consideră ziarul italian La Stampa:

    ”Trebuie doar să ne gândim la numărul de alegeri care au avut loc. Printre cele mai importante au fost cele din Franța, Austria, Belgia, SUA și Japonia, precum și reînnoirea Parlamentului European.

    În cele mai multe dintre ele, partidele mai radicale, atât de dreapta, cât și de stânga, fie au prevalat, fie cel puțin au înregistrat o creștere semnificativă. Ascensiunea AfD și BSW în landurile germane, succesele lui Le Pen și Mélenchon în Franța și triumful lui Donald Trump în SUA sunt doar câteva dintre cele mai izbitoare exemple.”

    Și totuși, alegerile libere într-un număr de state importante au dus la schimbări pozitive, afirmă, de partea sa, The Economist:

    „În India, într-un festival zgomotos al democrației, guvernul din ce în ce mai iliberal al lui Narendra Modi se aștepta să-și sporească dominația. Alegătorii au avut alte idei. ... În Africa de Sud, Congresul Național African și-a pierdut majoritatea. În loc să respingă rezultatul - așa cum au făcut multe mișcări de eliberare - a ales să guverneze cu Alianța Democrată, orientată spre reformă. În America, anul a început pe fondul avertismentelor de violență electorală. Victoria clară a lui Donald Trump a însemnat că America a scăpat de această soartă. Pare puțin, dar americanii s-ar putea să nu se mai confrunte cu astfel de circumstanțe periculoase timp de mulți ani.”

    În timp ce ziarul belgian De Morgen crede că „Furia față de o scădere percepută subiectiv a puterii de cumpărare, împreună cu respingerea migrației ilegale, l-au propulsat pe Trump spre victorie. Folosit de populiști, „migrantul” devine țapul ispășitor ideal și dușmanul poporului”.

    Și, privind spre Siria, ziarul francez La Croix vede un element cheie pentru un viitor de succes:

    „În gestionarea tranziției de la un regim la altul, noul guvern trebuie să înceapă să lucreze pentru reconciliere și unitate. Pentru realizarea reconcilierii este indispensabilă introducerea unui sistem de justiție veritabil care să se ocupe de autorii crimelor comise în ultimii ani, începând cu fostul dictator fugit în Rusia. Dar acest sistem nu trebuie să cufunde țara într-un cerc vicios de represalii.”

    Acest articol a fost realizat folosind drept sursă portalul Eurotopics.

  • Mikheil Kavelashvili a depus jurământul duminică în cursul unei scurte ceremonii care a avut loc cu ușile închise în incinta Parlamentului Georgiei. Președinta Salome Zurabișvili a părăsit palatul prezidențial dar se consideră în continuare președinte legitim. Protestele continuă iar criza se adâncește, notează presa internațională.

    The Guardian comentează că învestirea acestui fost fotbalist în vârstă de 53 de ani, lider al micului partid Puterea Poporului cunoscut pentru pozițiile sale anti-occidentale, marchează o nouă etapă în criza prin care trece Georgia. „Țara a fost scufundată într-o criză politică de la alegerile legislative din octombrie anul trecut, câștigate de Visul Georgian, partidul de guvernământ, dar denunțate ca fiind afectate de nereguli de către opoziția pro-occidentală”.

    Inaugurarea fostului fotbalist Kavelashvili va escalada și mai mult o criză politică de luni de zile, care a dus la demonstrații uriașe pro-UE, notează și Le Monde.

    BBC transmite că Zurabișvili a spus că va părăsi palatul prezidențial, dar și-a etichetat succesorul drept ilegitim.

    „Această clădire a fost un simbol doar atâta timp cât un președinte legitim a stat aici”, a spus Salome Zurabișvili.

    La câteva minute de mers pe jos, Kavelashvili depunea jurământul. El a lăudat „tradițiile, valorile, identitatea națională, sfințenia familiei și credința georgiană”.

    După cum amintește Le Figaro, Georgia se află în frământări de la alegerile legislative din 26 octombrie, câștigate de partidul Visul Georgian, dar denunțate ca trucate de opoziția pro-occidentală care cere organizarea unui nou vot. Visul Georgian, la rândul său, neagă orice fraudă și acuză opoziția că vrea să provoace o revoluție, finanțată din străinătate.

    Dincolo de criza actuală, Visul Georgian este acuzat de detractorii săi că și-a abandonat programul liberal și pro-european inițial în favoarea unei derive autoritare. La putere de mai bine de zece ani, acest partid a adoptat anul acesta legi controversate inspirate de codul legislativ rus, care vizează societatea civilă și mass-media independentă și restrâng drepturile LGBT+.

    CNN informează că a raportat anterior despre cum poliția și „forțele speciale” au declanșat o represiune brutală împotriva a zeci de demonstranți – dintre care unii au fost lăsați spitalizați.

    CNN a cerut Ministerului Afacerilor Interne al țării să comenteze despre presupusa brutalitate a forțelor sale, dar nu a primit un răspuns.

    Ministerul de Interne al Georgiei a declarat în schimb că peste 150 de ofițeri au fost răniți în timpul protestelor.

    Criticii și-au exprimat îngrijorarea cu privire la competența lui Kavelashvili pentru acest rol, invocând trecutul său în sport și nu în politică.

    În 2016, a ajuns pe scena politică după ce a eșuat în a obține conducerea federației georgiane de fotbal pentru că nu are studii superioare.

  • A fost un stol de păsări? Sau lovitură rusă, ce a provocat accidentul aviatic din dimineața de Crăciun? Presa internațională analizează informațiile existente până în momentul de față.

    După cum relatează Newsweek, 38 de persoane au fost ucise și zeci au supraviețuit accidentului de avion în Kazahstan în timp ce călătoreau în sudul Rusiei, potrivit oficialilor locali. Speculațiile se răspândesc pe internet cum că Rusia ar fi putut fi responsabilă.

    Conturile de informații din surse deschise au sugerat că daunele vizibile în imagini, care au fost descrise drept schije de la sistemele de apărare antiaeriană, ar fi putut fi cauza accidentului.

    The Wall Street Journal, citat de Courrier International, notează, la rândul său, că avionul survola de câteva săptămâni o regiune vizată de drone ucrainene. Cotidianul subliniază că Rusia a doborât 59 de drone în orele premergătoare accidentului.

    În timp ce Azerbaidjan Airlines a anunțat că nu va mai acoperi destinațiile Groznîi și Makhachkala „până la finalizarea anchetei cu privire la cauzele dezastrului”, relatează Le Soir.

    Citeste siAvionul Azerbaijan Airlines a suferit „interferențe fizice și tehnice externe” (concluzii anchetă)

    Potrivit Le Figaro, ”un blogger și expert militar rus, Yuri Podoliaka, a scris pe Telegram că aceste urme sunt similare cu cele care ar putea fi cauzate de „un sistem de rachete antiaeriene”. Un fost expert de la Biroul de Investigații și Analize pentru Siguranța Aviației Civile (BEA) a declarat pentru AFP că „ o mulțime de schije”, indică o explozie.

    Meduza a dezvoltat această teorie. „În imaginile din spatele fuselajului vedem urme similare cu daunele provocate de o rachetă antiaeriană. În plus, imaginile care apar pe rețelele de socializare arată depresurizarea cabinei și găuri în scaune (probabil din cauza schijelor”, adaugă site-ul.

    Euronews citează surse guvernamentale azere care au confirmat joi în exclusivitate că o rachetă sol-aer rusă a provocat prăbușirea avionului Azerbaidjan Airlines.

    Potrivit surselor, racheta a fost trasă timpul activității aeriene de deasupra orașului Groznîi, iar schijele au lovit pasagerii și echipajul de cabină în timp ce racheta a explodat lângă aeronavă, în timpul zborului.

    Surse guvernamentale au declarat pentru Euronews că aeronavei avariate nu i s-a permis să aterizeze pe niciun aeroport rusesc, în ciuda solicitărilor piloților pentru o aterizare de urgență, și i s-a ordonat să traverseze Marea Caspică spre Aktau, în Kazahstan.

    BBC transmite că guvernul rus a avertizat împotriva promovării „ipotezelor” cu privire la cauza prăbușirii.

    Unii experți în aviație au sugerat că avionul Azerbaidjan Airlines a fost lovit de sistemele de apărare aeriană deasupra republicii ruse Cecenia, iar presa de stat din Azerbaidjan citează oficiali spunând că o rachetă rusă este responsabilă.

    Înainte de a cădea în apropierea orașului kazah Aktau, avionul a fost deviat peste Marea Caspică, de la destinația sa din Cecenia, către vestul Kazahstanului.

  • Președintele ales al Statelor Unite nu-și ascunde intenția de a prelua Groenlanda, teritoriu autonom aflat în componența Danemarcei, stat membru al Uniunii Europene. Presa internațională analizează declarațiile lui Donald Trump și motivațiile din spatele acestora.

    După cum relatează Newsweek, Donald Trump a spus că deținerea și controlul Groenlandei este o „necesitate absolută” pentru Statele Unite.

    Trump a scris duminică pe rețeaua sa Truth Social că, ”în scopul securității naționale și al libertății în întreaga lume, Statele Unite ale Americii consideră că proprietatea și controlul Groenlandei sunt o necesitate absolută”.

    Trump a făcut aceste comentarii într-o postare în care l-a anunțat pe cofondatorul PayPal, Ken Howery, drept alegerea sa pentru ambasadorul SUA în Danemarca. Groenlanda este un teritoriu autonom al Danemarcei.

    Bloomberg amintește că ”propunerea lui Trump de a cumpăra Groenlanda în 2019 a declanșat tensiuni între SUA și Danemarca, prim-ministrul Mette Frederiksen descriind-o atunci drept „absurdă”, arătând clar că Groenlanda nu este de vânzare.

    Interesul reînnoit pentru Groenlanda vine în momentul în care Trump a amenințat că va relua controlul și asupra Canalului Panama. La începutul săptămânii trecute a sugerat din nou că vecina Canada ar putea deveni cel de-al 51-lea stat al SUA.

    Groenlanda este deja crucială pentru apărarea națională americană, fiind gazda unei baze aeriene americane și a unei stații radar. Războiul din Ucraina a crescut dramatic valoarea militară a teritoriului pentru SUA și NATO, având în vedere locația strategică a insulei între Arctica și Atlanticul de Nord”.

    Dar, după cum comentează The Daily Beast, ”se pare că viitorul președinte este mult mai interesat de rezervele de cărbune, zinc și cupru ale insulei decât de perspectivele imobiliare tradiționale.

    Groenlanda găzduiește, de asemenea, cea mai nordică bază militară din SUA, , care ajută la furnizarea de informații cruciale pentru avertismentele legate de rachete și supravegherea spațiului aerian”.

    Dar, de partea sa Europa își pregătește cursa pentru metalele rare din Groenlanda, explică publicația daneză Politiken, preluată de Courrier International.

    ”Dependentă de China, Uniunea Europeană lansează o ofensivă de farmec pentru a pune mâna pe numeroasele metale și minerale prezente în subsolul Groenlandei.

    Prin urmare, Comisia Europeană are acum ochii îndreptați către Groenlanda, teritoriu autonom, parte a Regatului Danemarcei, stat membru al Uniunii Europene. Subsolul Groenlandei ar conține nu mai puțin de 25 din cele 34 de minerale și metale pe care Uniunea Europeană le consideră a fi cele mai importante pentru evoluția sa tehnologică.

    Deci, UE are nevoie de Groenlanda, dar se pare că și Groenlanda are nevoie și de UE.

    Erik Jensen, responsabil pentru finanțe și afaceri fiscale în guvernul groenlandez, subliniază pentru Politiken că Groenlanda dorește o dezvoltare masivă a industriei sale miniere.

    Aceasta ar putea într-adevăr să creeze o parte importantă a fundamentelor economice care ar permite Groenlandei, în doar cinci-zece ani, să devină o națiune independentă”.